7 to “Pozutzele de vineri (Dragobete)… (ep. 159)”

1. 

   Georgelike says:

   24/02/2012 at 17:34

   frumoase,(ca de dragobete),bine ca le-ai pus ca eram disperat
2. 

   judy says:

   24/02/2012 at 17:40

   Frumoase….sa fii iubit Cippy !!!
3. 

   lee says:

   24/02/2012 at 17:41

   Vreau sa ii vad pe aia din poza a 7-a cand mananca o ciorbita. :))
4. 

   Constantin says:

   24/02/2012 at 21:25

   ultima poza e cea mai frumoasa !
5. 

   Alex says:

   24/02/2012 at 22:48

   Poza aceea cu afisul dintr-un hipermarket m-a dezamagit profund… sincer-nu suntem in stare nici sa scirem corect in limba noastra? Tragic… da’ nu mai comentam
6. 

   Mioara says:

   27/02/2012 at 13:35

   #Cippy…Da, da…eram si io ingrijorata ca vineri seara la ora cand am inchis calculatorul inca nu postasesi reputata rubrica aici de fata care, alaturi de celelate titluri ne prilejuiesc sa evadam din mazga rutinei si a plictiselii…

   “…Pentru că nu știu ce se face de Dragobete, mulți români au tăiat porcul !” :-))

   Românii caută cu disperare obiceiuri și tradiții de Dragobete, ca să știe cam ce ar fi de făcut în această zi de sărbătoare. Din păcate, în România datinile de Dragobete sunt destul de obscure dar și foarte diferite între ele, în funcție de regiune. De exemplu, în satele din Maramureș, tinerii sărbătoresc această zi bătând cuie în prispă, în timp ce în zona Bucovinei de Dragobete se ciufulește pisica…
   În Oltenia se numără pomii din cimitir, în Banat oamenii privesc cruciș în fântână, în timp ce la Vaslui tinerii beau țuică neîncepută, direct din găleată… Un obicei singular găsim în Dobrogea, unde îndrăgostiții plini de entuziasm duc poneiul la ecluză… În Mehedinți, de Dragobete, se leagă o frânghie de gard se lasă acolo vreo două ore, după care se acoperă cu tăiței, sau cu pizza dacă nu sunt tăiței… În alte zone din țară în această zi sfântă se îngroapă castane, se scarpină măgarul între ochi și se lasă loc de bună ziua la vecini.

   Din păcate, multe din aceste tradiții sunt acum uitate, așa că unii români au împrumutat obiceiuri de la alte sărbători pentru această zi specială. „Important e ca Dragobetele să nu rămână nesărbătorit”, ne spune un tânăr îndrăgostit. „Eu m-am trezit de dimineață, am luat o ţuică-n bot şi am tăiat repede porcul. La noi aşa-i de Dragobete, eu şi cu iubita mea facem pomana porcului, după care tăiem şi tortul şi facem şi pomana tortului.”
   :-))
   (conf.TNR)
7. 

   Mioara says:

   27/02/2012 at 14:02

   Apropo de Dragobete, iata aici niscaiva vorbe :
   De unde a aparut dragobetele asta? a stat pitit mii de ani si… fleoshc! a aparut ca o ciuperca exact dupa ce a patruns si in Romania fenomenul St. Valentine. Dragobetele nu e o sarbatoare traditionala romaneasca uitata, e o replica proasta a unui exponent al americanizarii. Sa nu renegam aceasta sarbatoare, dar sa fim realisti fata de amplitudinea ei: este locala din unele parti ale Olteniei.

   Fenomenul american bine inradacinat in perioada post-revolutionara (ca doar, deh, romanii sunt un popor mimetic) nu a inceput si nu se va termina cu St. Valentine. A cuprins si anihileaza nu numai cultura (cu o penibila subcultura) ci intreg modulul de viata prin ceea ce insemna Coca-Cola, McDolands, filme de Hollywood, MTV, Halloween si restul.
   Nu sunt romanii de vina pentru asta pentru ca daca italienii si francezii, posesorii unei adevarate culturi milenare au fost inghititi de fast-food-uri, nu vad cum un popor asa neinsemnat in istorie ar putea face fata… (chiar daca in scoala se mai preda cu megalomanie istoria…).
   Solutia pt St. Valentine nu e sa scoatem din neant niste sarbatori in care nu se regaseste poporul roman, cum e Dragobetele, cu specific local, nu sa le inlocuim ca sa aratam ca suntem mai destepti decat ei, ci sa identificam si sa promovam ce are cu adevarat deosebit si original cultura noastra. Spre exemplu putem oferi Sanzienele, o sarbatoare cu adevarat exceptionala prin combinatia de ortodoxism, paganism, misticism s.a., materializata in literatura de Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade etc.. Doar asa ne putem impune in U.E.(=unitate prin diversitate). Sunt nenumarate sarbatori cu specific national care chiar merita atentia noastra: Martisorul, Babele, Mosii etc.